?Spune-mi, tat?, dac? la ?nceputul acestei lumi era doar ?ntuneric ?i nimic mai mult, cum va ar?ta lumea cand va veni al ei sfar?it?” L-a ?ntrebat Fenrir pe tat?l s?u ?n timp ce ei ?naintau ?ncet pe un drum neted, str?juit de copaci seculari de ambele p?r?i.

  ?Va ar?ta de parc?…,” se auzi vocea lui Dike, dar Titanul nu-?i putu continua gandul. El pur ?i simplu nu ?tia ce s? r?spund?, deoarece nu se gandise niciodat? la asta ?i nici nu v?zuse sfar?itul unei lumi mai ?nainte. ?Vom vedea. Cand va veni timpul,” ?i-a terminat gandul Dike.

  ?Dar…,” era Fenrir prea curios s? afle r?spunsul. ?Tu ai tr?it acolo, ?n Cosmos. Cum arat??”

  ?Arat? de parc? Soarele a explodat ?i s-a ?mpr??tiat pe ?ntregul cer. Ca acele nop?i ?nstelate cand totul ?n jur str?luce?te fericit. Ca acele nop?i pe care tu le iube?ti. De aceea ??i po?i imagina cum Universul arat?,” se auzir? cuvintele lui Dike plutind u?or ?n jur. Apoi, privind ?n spate ?i v?zand-o pe Samaya mult ?n urma lor, spuse: ?Haide, Samaya, nu r?manea ?n urm?. Mai este ?nc? un lung drum de mers ?nainte.”

  ??i... l-ai v?zut vreodat? pe tat?l Haos? Cum arat? el? Arat? de parc? e nemurirea?” ?ntreb? Fenrir, p??ind ?n fa?a lui Dike pentru a-l opri. ?Haide, tat?, spune-mi, sunt atat de curios s? ?tiu,” dar, ?n schimbul unui r?spuns, Dike a oftat ?i s-a uitat ?n alt? parte.

  Cine i-a r?spuns b?iatului a fost ?ns? Samaya: ?arat? de parc? dou? focuri s-au unit ?ntr-unul,” chiar dac? ea spusese acele cuvinte doar pentru ea. Totu?i se mir? s?-i vad? pe tat?l ?i fratele ei privind-o insistent. Dar, de?i era ciudat s?-i vad? privind-o astfel, Samaya ?n?elese motivul: era din cauza celor spuse de ea, c?ci, atunci cand rostise acele cuvinte ?n capul ei, uitase c? ?i ei puteau s?-i aud? gandurile deja. Chiar ?i a?a nu se sperie, la fel cum nu se sperie de imaginea pe care o vedea ?n acele clipe chiar ?n fa?a ochilor: o imagine cu doi ochi de foc, care-o ?nfrico?ar? de atatea ori mai ?nainte. Ea doar continu? s? se uite ?nainte ?i spuse: ?De asemenea am v?zut fric? ?n acei ochi. Team? pentru noi, pentru ceva care se apropie de noi ?i asta va fi ceva mult mai terifiant decat ?ns??i sfar?itul lumii.”

  ??i, asta cum o mai ?tii?" Se r??oi Fenrir la ea. Apoi, cand Samaya privi ?n ochii lui, v?zu sclipiri de ur?. ?Doar nu ai v?zut niciodat? asta,” continu? b?iatul ?n timp ce p??ea spre ea, gata s? se ia la har??. ?Dac? nu ai v?zut niciodat? asta, nu po?i min?i. Tat?l Haos este nemuritor. Puterea ?i lumina inimii sale sunt nelimitate. ?nceteaz? s? mai min?i, Samaya, c?ci, chiar de-mi e?ti sor?, tot am s? te bat dac? continui s? vorbe?ti astfel despre ceva care este dincolo de grani?ele creierului t?u de g?in?.”

  ?i, ?n acel moment, cand cei doi copii st?teau fa?? ?n fa??, holbandu-se unul ?n ochii celuilalt, se sim?i o ciudat? ur? r?ut?cioas? plutind ?n jur. Dar, ?n timp ce Fenrir sim?ea c?-i fierbe sangele ?n vene ?i c? nu se poate controla, Samaya p??i calm? pe lang? el, ?ndreptandu-se spre al lor tat?. ?i spuse: ?nu mint. Este doar ceva ce v?d. Dac? nu m? crezi este dreptul t?u. Dar, dac? nu po?i vedea ceea ce eu v?d nici nu m? po?i acuza c? nu spun adev?rul."

  Pan? Samaya ajunse lang? Dike, Fenrir inhal? aer adanc ?n piept pentru a se calma. Dar, deodat?, urechile lui se ascu?ir? la varfuri, apoi devenir? urechiu?e de lup, ciulindu-se pentru a asculta mai bine acea feeric? muzic? ce se auzea ?n jur.

  Nu acela?i lucru se ?ntampl? cu Samaya, c?ci, fiind surd?, ea nu putu auzi muzica. Ea doar ?n?elese c? ceva se ?ntampl? ?n timp ce-?i privea tat?l ?i fratele, ?n special v?zand ai lor ochi plini de uimire. De asta fata s-a uitat ?i ea in jur. Astfel a putut observa cum crengile copacilor se ?ntindeau u?or spre soare de parc? ar fi fost fermecate de-o ?oapt? magic?. Apoi erau frunzele - de un verde deschis, mi?candu-se u?or ?n dansul lin al u?oarelor rafale de vant. ?i, ?n cele din urm?, v?zu p?s?rile cerului oprite ?n zbor chiar de asupra lor de parc? ar fi ?nghe?at.

  ?Vocea Aeon,” strig? Fenrir dintr-o dat?, mandru nevoie mare. ?Acum o pot auzi, tat?. Acum o pot auzi.”

  Dike doar zambi, auzindu-?i feciorul vorbind astfel. Totu?i era mandru de el, c?ci de?i el auzise acea muzic? de atatea ori mai ?nainte era prima dat? cand al s?u b?iat o auzea, iar asta-i f?cea inima s?-i tresar? de bucurie ?n piept. Dar, chiar ?i a?a, cu toat? acea bucurie din piept, Dike ?n?elese c?-i fusese atat de dor de acea melodie. ?i, pentru a se bucura din plin de ea, Titanul se apropie de un imens ?i rotat ar?ar, se a?ez? pe una dintre r?d?cinile aeriene ale acestuia ?i, sprijinindu-?i spatele de trunchiul copacului, ?nchise ochii ?i se l?s? prad? vis?rii.

  Astfel ??i d?du seama cat ?i lipsiser? acele momente, la fel cum ??i d?du seama c?-i lipsea via?a din Cosmos, de cand era gardianul ?nchisorii Mā?s?ar Kēlaksi, pe care, ?n momentele sale de visare, ajunse s-o considere nu ?nchisoarea lui Eris, ci o imens? stea neagr? ce ducea atata lips? de dragoste ?i lumin?. ?i ??i putea imagina Titanul asta in timp ce privea mi?carea haotic? a stelelor din jur, sclipirea ?i frumuse?ea lor, iar asta-i d?dea senza?ia c? nu doar acele stele, dar ?ntregul Cosmos respir?, fiind controlate de-o imens? putere d?t?toare de via??.

  Chiar ?i a?a, Dike era con?tient c? atat stelele, cat ?i Cosmosul, p?strau ?n adancul lor istoria timpurilor, acele momente de la ?nceputul lumii cand avuse loc r?zboiul pentru suprema?ie dintre Haos ?i Eris. ?i, ?tiind asta, lui Dike i se p?ru c? stelele toate, ca ?i lumea ?ntreag?, ?l comp?timeau pe Haos pentru a sa pierdere, la fel cum sim?eau durere c? Yggdrasil fusese candva adormit de Genea cand aceasta visase s? aib? putere deplin?, dar nu reu?i decat s? cufunde lumea ?n ?i mai mult ?ntuneric.

  If you spot this tale on Amazon, know that it has been stolen. Report the violation.

  De asemenea, tr?ind apoi printre oameni, Dike afl? c? de fapt nimeni nu ?tia cand ap?ruse Yggdrasil pe lume sau cine-l crease. ?i, nu ?tia singur de ce sim?ea asta, dar uneori lui Dike i se p?rea c? nici Yggdrasil nu ?tie povestea propriei apari?ii ?n aceast? lume. Chiar ?i a?a, frunzele Copacului Sfant spuneau adesea o antic? poveste prin fo?netul lor: o poveste despre ?nceputurile lumii, despre na?terea lui Yggdrasil ?i apari?ia Cosmosului, c?ci a lor suflare se n?scuse ?n Paradis, acolo unde ?ncepe frumosul vie?ii, ?n acea Galaxie cunoscut? azi drept Aeon.

  De fapt acel Paradis numit Aeon era considerat locul unde toate sufletele se nasc ?i unde se ?ntorc ele mai apoi dup? moartea trupului unuia. Astfel, tot ?n Aeon credeau f?pturile vii c? totul se ?mparte fr??e?te: timpul, spa?iul, aerul din jur ?i chiar ?i iubirea de aproape, c? tocmai din aceast? cauz? acolo nu se simte ura, gelozia, dorin?a de a distruge, la fel cum acele suflete nevinovate n-ajung s? cunoasc?, cat timp sunt ?n Aeon, adev?ratul sens al cuvantului ,,r?u. Dar, din cauza c? acel R?u ajunse s? domine lumea, tocmai pentru a proteja inocen?a ascuns? ?n Aeon, ale sale por?i au fost ?nchise demult pentru oameni. De aceea fiin?ele vii ajunser? doar s? ?opteasc? despre Aeon sau Paradisul, iar aceasta era de asemenea o pedeaps? pentru c? se ?ndep?rtaser? ?n timp de Haos ?i de tot ce este sfant.

  Acele pove?ti erau ?ns? simple pove?ti, inventate de oameni. Dar chiar ?i a?a Dike iubea s? le asculte, la fel cum adora s? stea ore ?ntregi printre oameni ?i s?-i asculte vorbind, c?ci era totu?i o s?man?? de adev?r ?n ale lor cuvinte, o poveste pe care el o ?tiuse odat?, dar pe care de mult o uitase, o poveste de care-?i putu aminti doar dup? ce rev?zu inocen?a clipind ?n ochii oamenilor ?i pe care el ajunse s-o iubeasc? la nebunie.

  Tot printre oameni Dike o ?ntalnise pe Samandra. Era o tan?r? superb?, cu ochi verzi ?i privire care se oglindea adanc ?n al lui suflet, cu p?r lung ?i negru, cu piele m?t?soas?, de culoarea m?slinelor coapte, ?i, doar ?n ale ei bra?e, Dike putuse uita de singur?tate. Tocmai de aceea Titanul ?i spuse cine-i. Apoi Samandra afl? ?i ce vor fi ai ei copii ?n viitor. Asta ?ns? n-o sperie nicicand. Ba din contr?: ?i iubise pe to?i trei la nebunie. Dar, de?i avea o mare de iubire ?n suflet ca s? ?mpart? cu ei, cerurile o chemar? la ele mult prea devreme.

  ?i, cu a ei plecare, Dike ?ncepuse s? urasc? ceva: s?-?i aminteasc? c? fiin?ele umane-s muritoare. Dar, cel mai mult ura s?-?i aminteasc? c? ea plecase de lang? ei ?i-l p?r?sise atat de devreme. De aceea ?i ?ncepu Dike s? iubeasc? s?-?i aminteasc? doar momentele bune petrecute ?mpreun?, iar de ai lor copii ?l ?ntrebau uneori unde plecase a lor mam?, Dike r?spundea pur ?i simplu: ,,s?-l ?ntalneasc? pe Aeon."

  Dike ?ns? nu le spuse niciodat? ce ?nseamn? totu?i Aeon cu adev?rat ?i asta tocmai pentru c? Paradisul ?ncepu s? fie echivalentul triste?ii ?n a sa inim?, ceva ce-l f?cea s? se simt? ?ndurerat ?i s? mearg? mai tot timpul cu capul plecat. Dar Titanul iubea totu?i s? asculte pove?tile inventate de Fenrir despre Aeon, iar acestea o aveau ?ntotdeauna pe a lui mam? drept eroin? principal?, istorii pe care le povestea cu mult entuziasm celorlal?i pui de lup. Astfel, ?n ochii copilului Fenrir, Samandra ajunse s? fie regina Aeon-ului, un p?mant ?ndep?rtat unde se n?scuse ?i tr?ia magia sub form? de bravi eroi. ?i, mai spunea adesea b?iatul, c? atunci cand el ?i a sa mam? se vor revedea, el ?i va povesti despre toate faptele sale de vitejie din timpul jocurilor cu al?ii pui de lup ?i astfel ea va fi extrem de mandr? de el.

  ?ns?, s?rmanul copil, nu ?tiuse nicicand c? a lui mam? era deja atat de mandr? de ei, c?-i veghea de sus, de la carma Ursei Minoris, acolo unde fusese trimis? dup? moarte dup? ce se transformase ?n stea. Dar, chiar ?i dac? poate nu erau cei doi copii con?tien?i de asta, sim?eau totu?i iubirea mamei lor ori de cate ori se uitau la acea Constela?ie.

  Dintr-o dat?, Dike auzi acea melodie de fluier tot mai aproape ?i mai aproape. Asta-l f?cu s?-?i imagineze c? acea melodie e cantat? de buzele Samandrei, ?n nop?ile lor de dragoste fierbinte, acolo, pe malul raului, unde doar stelele-i priveau, ascultand acea dulce melodie pentru o noapte ?ntreag?.

  Astfel, cu acea melodie ?n suflet ?i ?n urechi, Dike se teleport? pe malul raului. ?i, la umbra unui copac mare ?i rotat, v?zu o tan?r? fat? cantand la nai. ?ns? ?n?elese cat de curand c? acea fat? nu-i Samandra, iar asta-i f?cu iar inima s? sangereze.

  Totu?i, privind-o mai bine, Dike putu vedea c? acea tan?r? avea p?r lung ?i blond, iar a ei piele alb? era ca laptele. De asemenea avea ochi verzi, dar ?n verdele acelei priviri se ascundea Magia ?i nu dragostea ?i inocen?a ce sclipir? odat? atat de viu ?n ochii iubitei sale so?ii.

  De aceea ?i ?opti ?ntr-un final: ?Gaea!” Dar, cand deschise ochii ?i privi ?n jur, nu-?i v?zu copii ?i ?ncepu s? se agite, strigand: ?Samaya!” ?Fenrir!” Dar... numai vantul r?spunse chem?rii lui, avand forma unui lung ecou. ?Unde sunte?i? Nu v? juca?i cu mine! Acesta nu este momentul potrivit pentru a v? ascunde,” dar din nou i-a r?spuns numai vidul.

  Speriat, Dike a privit ?n jur, iar nelini?tea din sufletul lui ?ncepu s? creasc? cu fiecare suspin, cu fiecare b?taie de inim?, cu fiecare pic?tur? de aer inspirat?. Astfel, curgandu-i rapid prin vene, el sim?i c?-?i pierde controlul, ceea ce ura cel mai mult, c?ci doar astfel putea sim?i atat de puternic gustul amar al fricii pe a sa limb?.

  Deodat? ?ns? auzi: ?pustiul este pretutindeni, Dike!” Era vocea Gaeiei. ??i, dac? nu e?ti atent, fie ?i m?car pentru o clip?, po?i pierde mult mai mult decat ai ca?tigat ?n aceste milenii de trai pe p?mant. De aceea ad?-?i aminte c? ai pierdut odat? totul ?i asta pentru c? ai fost vis?tor. De aceea nu-i momentul s? dormi sau s? visezi despre timpuri trecute.”

  Dike ?ns? p?rea s? n-o asculte ?i continua s? strige: ?Unde e?ti, Gaea? Vorbe?te-mi! Unde-mi sunt copiii?” Dar nici o ?oapt? n-a auzit drept r?spuns.

  Doar ?ntr-un final Titanida ?i spuse: ?vino pe malul raului. Acolo unde tu ?i Samandra v-a?i v?zut pentru prima dat?. Doar aici vei afla ni?te r?spunsuri, la fel cum doar aici ??i vei vedea viitorul.” Dar, cu fiecare cuvant rostit, vocea Gaeiei se auzea tot mai departe ?i mai departe. Tocmai de aceea Dike a ?ncercat s? se teleporteze pe malul raului. Puteri ?ns? n-avea, de parc? toat? magia din el sec?tuise, iar el devenise un simplu om. Asta l-a f?cut s? ?n?eleag? ?ns? c? era totu?i doar o glum? proast? pe care i-o juca Mama Natur?. Ori poate era o lec?ie de via???! Cum n-ar fi, Dike se sim?i ?nfuriat, c?ci nu-i pl?cea faptul c? Gaea-i alese anume copii ca s? se joace cu el. Totu?i alt? ?ans? de-ai recupera n-avea: decat aceea de-a ajunge cat mai repede ?n locul ?n care ea-l chemase. De aceea Dike ?ncepu s? fug? din ce ?n ce mai repede spre un loc sfant, cunoscut ?i drept Raul P?catelor.